mai sincer ca oricand.
In: of viata mea
21 Jan 2010(ca sa nu ziceti ca’s mare plagiator, macar recunosc ca ideea articolului mi-a venit dupa ce am citit articolu’ lu’ arhi despre taximeTristi, deci …)
mai tineti minte nenea din taxiul galben care m-a luat la rost acum ceva vreme ca i-am ocupat locul de parcare? daca nu, aduceti-va aminte!
acum cateva seri, cand am venit de la arad, via targu-mures, dupa un drum destul de lung si obositor, bucuros ca am ajuns acasa, undeva pe la 12-1 in noapte, incep cautarea unui loc de parcare (daca se poate, neplatit la primarie, ca stiti voi ca pe alea platite nu poti parca). si dupa ce caut putin si vad ca in fata blocului nu e niciunul liber, ma duc acolo unde am fost si data trecuta. doar ca putin mai in spate cu vreo 3 masini. nici bine nu parchez masina, ca ce sa vezi, nenea cu taxiul galben, hop langa mine… zici ca m-a urmarea…
lasa geamul jos, las si eu geamul jos ca sa vad ce urare imi face de noul an, si incepe sa vorbeasca tare si pe un ton nervos ca ala e locul lui de parcare. in gandul meu, ma gandeam ca nenea asta e bazat daca isi permite sa plateasca cel putin doua locuri de parcare. asa ca, ii spun respectous ca eu am venit primul si ca stau si eu in zona deci nu e nicio problema ca am parcat acolo.
s-a dat jos in masina si a venit nervos la mine. cand a vazut bata de baseball in dreapta s-a linistit si s-a bagat inapoi in masina lui la caldura. cu geamurile deschise am inceput sa vorbim. el nervos, eu calm. i-am spus ca eu voi dormi in masina si cam asta am inceput sa fac… mi-am lasat scaunul pe spate si m-am facut ca dorm. el statea cu masina in drum si astepta sa plec ca sa-i eliberez locul “lui” de parcare.
eram curios sa vad cat poate sta acolo cu masina in drum asteptand ca eu sa plec. a stat vreo 15 minute. ma gandeam in timpu asta ca poate ar avea altceva mai bun de facut… spre exemplu sa-si caute un loc de parcare, nu?
foarte ciudat a fost faptul ca, la nici 4 masini distanta era un loc liber… repet si mentionez (ca m-am interesat), locul respectiv de parcare pe care am parcat, nu era platit la primarie… deci…
La Multi Ani!
Asa a sunat cel mai scurt mesaj primit de Anul Nou. Fara introduceri si fara “la cumpana dintre ani” sau “fie ca lumina sarbatorilor”…
Zambetul de la sfarsitul celor 3 cuvinte, face in schimb, tot (de la cine l-am primit eu, deci puneti-va pofta’n cui!)
PS: si daaaa!!!! e o fata
In: ganduri| of viata mea
21 Dec 2009deci daca pana si eu am fost luat prin surprindere…
dragi cititori si mai ales, dragi cititoare,
deci pe bune ca nici nu ma asteptam sa vina zapada in decembrie! si nici nu imi vine sa cred ca iarasi zapada s-a jucat cu noi si a venit fix cand nu ne asteptam… in decembrie! este revoltator! este strigator la cer! zapada asta ne incurca socotelile, ne blocheaza drumurile, ne ingheatza nasurile, dar mai presus de toate: ne ia prin surprindere. vine doar o data pe an, dar nu ne spune cand. nici macar nu ne lasa indicii!
nu vi se pare ca eram prea ocupati cu treburile noastre, incat chiar nu ne asteptam sa vina zapada? Auziti voi?!?!?! Cum sa vina zapada tocmai in decembrie? Pai normal ca autoritatile au fost luate prin surprindere! Sa avem intelegere fata de autoritati si sa nu va aud ca faceti comentarii! Da? ca saracile autoritati nu au nicio vina!
in rest, noi sa fim sanatosi si imbracati-va gros,
ca daca nu va ajunge frigu’ pan’ la os.
In: ganduri
19 Dec 2009ne uitam cu jind, acum multi-multi ani, la cei care aveau, pe vremea aia, telefoane mobile cu antene lungi, si ne visam seara, inainte de culcare, ca vorbim si noi la ele. timpul a trecut, si nu dupa mult timp, dorinta noastra, a tuturor, s-a implinit: aveam si noi telefoane, ne dadeam bipuri, iar astazi avem telefoane pentru fiecare buzunar al hainei. nu ne mai uitam cu jind la nimeni care trece pe strada si vorbeste la un… celular…
tot mai demult, ne uitam cu si mai mult jind la cei care aveau laptopuri. stiti voi, d’alea groase. nu conta ca trebuiau carate intr-un geamantan de haine, noi tot cu jind ne uitam. astazi, liceeni incep sa mearga la liceu cu laptopuri, iar imaginea unui om care sta la McDonald’s cu laptopul deschis este atat de… banala. nu ne mai uitam cu jind…
mai demult, ne uitam cu jind la cei care aveau privilegiul de a avea o masina personala… stiti voi… d’alea ce trebuiau impinse pana porneau, dar nu conta. tot ne uitam cu jind. acum, intr-o familie de 4 persoane e normal sa existe si vreo 2 masini. nu ne mai uitam cu jind la niciun posesor de masina oprita la semafor. e banal, e comun, e plictisitor.
acum, ne uitam cu jind in strainatate si vedem autostrazi, noduri rutiere, autostrazi suspendate, pasaje sapate in doar o saptamana si poduri de km intregi realizate in mai putin de o luna. ne uitam cu jind…
pe rationamentul de mai sus, in care mai demult ne uitam cu jind, insa acum nu ne mai uitam, am speranta ca acum ne uitam cu jind la altii care au autostrazi, insa intr-o zi nu ne vom mai uita cu jind pentru ca… vom avea si noi autostrazi, asa… ca restu’.