… pe computer vroiam sa zic.

ultima data cand am pus mana pe un joc computerizat a fost acum vreo 7 ani. si daca bine tin minte se numea need 4 speed. nu ca as fi jucat jocuri cu bombe, atacuri, arme sau alte minuni (nu ma pasionau), dar eu toate jocurile pe care le-am avut vreodata au fost cu masini. orice joc care presupunea 4 roti si un volan era preferatul meu.

insa de la un timp, omuletii mai cresc si devin mai maturi, astfel ca si eu a trebuit sa sterg ceea ce pentru multi ar fi insemnat holocaustul propriu: jocurile.

mie nu mi-a fost greu. si asta pentru ca noua pasiune (de internet vorbesc acum) m-a captivat din prima. si nu ma refer acum si aici la navigare, ci la constructie, la realizare, la proiecte. asa se face ca inca de la o varsta frageda am dat cu capul de html sau php, am facut primii bani de buzunar prin clasa a 7-a - realizand site-uri web. poate imi veti spune ca nu mi-am trait copilaria. gresit! mi-am trait-o inca foarte bine, insa nu in fata computerului. daca m-am jucat, o faceam rar si pentru perioade scurte de timp.

astazi, unul dintre colegii de serviciu mi-a facut pofta cu un joc need4speed. si pentru ca si el are macbook (doar ca e negru) i-am zis sa imi dea si mie jocul sa ma joc. in timp ce copiam jocul, imi spune: “te poti juca asa, in micile pauze, 10 minute. e extraordinar. o grafica de nota 10″.

l-am instalat, l-am deschis, am realizat ca are o grafica extraordinara, dar am iesit. mi-am zis sa nu ma fac totusi de ras in fata colegilor ca nu mai am reflexe de sofer.

ajuns acasa, prins prin activitati, imi aduc aminte de jocul instalat mai devreme. deschid cu bucuria unui copil jocul, fac setarile necesare si incep. in nici 2 minute de la inceputul jocului, ecranul imi era negru. si asta nu din cauza vre-unui virus periculos, ci din cauza fumului dens si negru iesit de sub capota opelului pe care il conduceam (ca doar atatia bani am avut sa-mi iau un amarat de opel).

nu ma dau batut, dau restart la joc si ma ambitionez. candva eram bun. termin jocul pe ultimul loc, si asta din cauza prea marii preocupari de a nu lovi bordurile sau stalpii. incantat totusi dar dezamagit in acelasi timp.

pauza de “10 minute” se facuse de vreo 40 iar speranta ca voi termina macar pe podium se prabusi precum se prabuseste ceva ce se prabuseste.

pentru a nu ramane cu gustul amar ca nu mai stiu sa conduc, mi-am luat cheile, am coborat jos si am facut o tura prin sector cu masina.  ajuns inapoi in fata blocului, am oprit, am coborat si am zambit: nu mi-am pierdut reflexele de sofer si de sub capota nu iesea niciun fum.

si culmea… am mers si regulamentar si nu am lovit niciun indicator de circulatie. nici n-am trecut pe rosu si nu am depasit limita de viteza. sunt mandru de mine!