primul meu contact auditiv cu vanghelis* l-am avut prin generala, atunci cand doamna profesoara de muzica, aducea din cand in cand la orele de muzica, un casetofon vechi. ne punea fragmente din diferite opere, arii sau simfonii. ascultam plictisiti si ne uitam la ceasul de pe perete si ne doream ca ora sa se sfarseasca. atunci insa cand il punea pe vanghelis, toata clasa era cu gura cascata. si pentru ca stia ca ne place la nebunie, din cand in cand punea pe pauza tocmai spre a auzit reactia noastra violenta: “haideti doamna profesoaraaaa!!! nu opritiiiii!!! va rugammm!!!”

(* deci in primul rand e VANGHELIS, nu VANGHELIE!!! - si in al doilea rand nu obisnuiesc sa dau linkuri spre youtube sau trilulilu sau google sau wikipedia. asadar, cei care chiar au curiozitatea de a afla ceva despre vanghelis… nu au decat - google, youtube si alte asemenea. cine nu vrea, se poate multumi cu o scurta amintire din generala

PS: si bag acum PS-ul ca sa nu-l mai trec la sfarsit: mi-a venit in minte sa scriu despre vanghelis, dupa ce am primit in seara asta de la un prieten mai multe melodii, printre care si de la vanghelis… nostalgia)

uneori nu conta ca s-a sunat de iesire in pauza. noi stateam si ascultam fascinati. banuiesc ca profesoara era fericita si multumita atunci cand ne vedea pe toti, inclusiv pe cel mai lenes elev din clasa, ascultand cu atata interes ceea ce vanghelis canta.

odata, a venit in graba in clasa, a bagat casetofonul in priza si ne-a spus sa scoatem o foaie de hartie: extemporal. cativa si-au bagat cartile si caietele in banca. altii deja faceau promisiuni colegilor de banca: “daca imi soptesti, promit sa ca iti iau un suc dupa ore!”. promisiunea cea mai dorita era spusa de cel mai bun jucator de fotbal din clasa: “daca-mi soptesti, te aleg la mine in echipa!”. o adevarata onoare de a juca cu el in echipa. juca la diferite cluburi de fotbal, iar acum este un mare fotbalist.

insa atunci, luati pe nepregatite, incepeam sa ne facem griji. eu stateam ceva mai lejer decat restul, avand la activ vreo 4 ani de muzica la liceul de arta din oras. eram privilegiat la ora de muzica, iar colegii sa bateau ca sa stea cu mine in clasa. ma simteam si eu bine, ce vreti?

si a inceput sa ne dicteze subiectele: punctul unu, si singurul de altfel - recunoasteti compozitorul.

deja in mintea mea se perindau nume precum bach, beethoven, mozart, ceaikovski si altii de calibrul lor. colegul de banca ridica intre timp miza la un corn cu ciocolata si un suc. am acceptat desi nu ma pricepeam la recunoscut compozitori. da’ ce nu face omu’ pentru un corn cu ciocolata si un suc?

profesoara da play si in clasa se asterne tacerea. o liniste de mormant si dintr-o data ritmurile zguduie difuzorul prafuit: vanghelis.

tin minte ca primul care a dat foaie a fost chiar cel mai lenes elev din clasa. fugea cu foaia si o tinea sus sa ajunga primul.

testul nu a fost o gluma. a fost doar o metoda “legala” de a obtine niste note de 10.

… si da! eu m-am ales si cu un corn cu ciocolata si un suc la sfarsitul orelor.