Ciprian Pop

Citeam pe blogul lui Piticu, cum ca o tanti a facut o plangere pentru ca intr-o anumita perioada a zilei reteaua Orange a fost picata, ea nu a putut fi contactata, iar din acest motiv prietenul ei de la data respectiva a incheiat o relatie de 3 ani cu dansa.

Bun… Trecand peste cat de funny este situatia sau nu, imi este si teama ca sa mai fac vreo plangere in urmatoarea perioada catre Orange. Adica am ajuns in asa hal incat in orice moment, niste informatii, care teoretic si practic ar trebui sa fie confidentiale, sa apara pe tot netul, si niste internauti sa rada de problema mea. Oare cum a scapat plangerea respectiva pe internet?

Deci m-am decis! Anul asta nu ma voi duce deloc la mare! Stiu ca pentru multi este cutremuratoare vestea, insa va rog sa cititi in continuare.

La inceputul verii stateam cu nenea Ovidiu si cugetam ce sa facem vara asta. Si dupa ce am fost amandoi in America, ne gandeam noi ca ar fi foarte tare sa mergem si la mare. Ca asa se procedeaza si asa face tot romanu’. Incepem sa punem bani deoparte, pentru ca, nu-i asa, la mare totul e la super pret, am inceput sa cautam cazari, pentru ca, nu-i asa, in perioada asta nu mai gasesti camere libere, am inceput sa cautam dopuri de urechi, pentru ca, nu-i asa, la mare terasele duc un razboi subtil al celei mai zgomotoase terase cu manele.

Insa totul, dar absolut totul s-a dat peste cap, in momentul in care am dat peste…

Fara manele, fara cocalari, fara pitzi, fara mega-preturi, aproape de casa, de 1000 de ori mai mare distractia decat la mare, fara sticle prin nisip, fara animale si masini prin apa… Ce va doriti mai mult de atat?

Pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, si un video face 25 de imagini pe secunda, mai jos aveti un video cu ce-am filmat in drumul spre Niagara, si evident la Niagara.

Filmat intr-un stil medieval, adica cu un aparat foto.

enjoy, cum ar spune americanu’.

Dupa succesul mai mult sau mai putin nebun al celor de la Daily Cotcodac cu editia blogului pe print, urmeaza in Romania (probabil) un val de bloguri care vor vedea lumina tiparului in urmatoarea perioada.

Si pentru ca cei care la inceput sunt pionieri intr-un domeniu vor fi mentionati mereu si vor fi pe buzele tuturor, de astazi, al doilea blog din Romania pe print este www.ciprianpop.ro

Asadar, dragi cititori si mai ales dragi cititoare, blogul care-l savurati acum va vedea lumina tiparului, asta doar in conditiile in care doriti. Iar pentru editia printata a blogului, singura comanda pe care trebuie sa o dati este CTRL si P. Si cam atat. Veti avea privilegiul sa tineti in mana al doilea blog din Romania care a vazut lumina tiparului.

Redactia blogului meu, care e formata deocamdata doar din mine, are deosebita onoare de a se autointitula “al doilea blog din Romania pe print”. Pentru felicitari speciale si cadouri, ne puteti contacta la contact.

Deci nu e musai sa fie in costum…

Niciun roman nu s-a bucurat ca isi poate ajuta tara. Niciun roman nu s-a simtit un mic Stefan-cel-Mare. In schimb toti au sarit ca arsi. Cum adica sa ajutam tara cu 5% in plus la tva? Cum adica sa ne sacrificam noi, bravi cetateni?

Da, stiu! Se fura, e hotie, da’ spiritul de mandru-cetatean roman nu e printre noi. Ca daca am fi avut “un sange de roman”, in niciun caz nu am fi ajuns in aceasta situatie. Pardon. In niciun caz nu am fi avut astfel de conducatori.

* sau dupa cum zice o vorba veche: aceiasi Marie, cu o alta palarie.

Vine un moment in viata fiecaruia, sau dupa caz mai multe momente, in care simti ca vrei sa spui ceva. Si in acel moment iti faci un blog. Original, cool, colorat. Simti ca esti diferit, ca ai dreptate, ca esti citit, apreciat, aplaudat. In oras esti salutat, respectat, fotografiat. Esti blogger si esti cunoscut. Iti spui of-ul de fiecare data cand nu iti convine ceva. Daca vecinul a parcat cu 10 cm mai in fata si tu nu mai ai loc … scrii pe blog. Daca la semafor ai stat mai mult de 4 minute, e Basescu de vina, si evident ca scrii si pe blog. Am devenit o tara de bloggeri. Facem schimb de linkuri, de comentarii. Credem ca suntem mai destepti si mai buni, ca totul se invarte injurul nostru.

Inceputul e cel mai greu. Atunci cand stai cu o pagina alba in fata si nu stii cum sa iti saluti fanii. Nu stii cum sa-i multumesti pe toti. La mine e diferit. Pentru ca nu sunt la inceput… Pentru ca nu ma intereseaza sa-i multumesc pe toti.

De astazi, acelasi Ciprian, dar intr-un alt design. Nu va spun cum si ce o sa scriu. Ca o sa vedeti pe parcurs. Si sper sa va placa.